marți, 17 februarie 2009

Dorelul cu caşchetă şi presa tsunami

Mi-ar plăcea să pot avea respect faţă de poliţişti, mai exact pentru instituţia pe care o reprezintă. Să ne înţelegem, nu am nimic cu oamenii ăştia... Dar am ceva cu felul în care se întamplă lucrurile în ţara asta din ce în ce mai maronie, iar astăzi o să mă iau de miliţişti şi în special de cei care se dau drept super poliţişti, super inteligenţi, mega potenţi având în vedere condiţiile în care sunt instruiţi şi echipamentul din dotare. Aşa zic ei... Eu zic altceva. Eu zic că nivelul lor de pregătire este comparabil cu coeficientul de inteligenţă al unui hamster aflat în moarte clinică. În ultima vreme am constatat că ziariştii sunt mai poliţişti decât poliţiştii, iar miliţienii moderni mai ziarişti decât „presarii”. Poliţiştii dau explicaţii şi fac analize pe toate posturile de televiziune, iar jurnaliştii fac anchete şi oferă soluţii. Cam aşa merg lucrurile în ţara asta de ciocolată cu 90 la suta cacao. Acum, că tot pleacă cei de la Kraft, propun să facem o nouă fabrică în care să producem ciocolată cu rahat. Ce Poiana cu lapte sau cu alune şi stafide, ciocolata cu rahat ne-ar reprezenta la cel mai înalt nivel.
Întorcându-mă la miliţişti, sunt multe lucruri care mă determină să fiu atât de revoltat. De fapt nu revoltat, că şi aşa nu se va schimba nimic, mai degrabă scârbit, plin de lehamite. M-am săturat să moară cineva pentru a fi răscolită ţara în căutarea unui suspect cu care să se închidă gura presei, iar cei care ocupă fotolii calde şi catifelate să ne servească pe tarabă o oaie neagră îmbrăcată în haine de ţap ispăşitor. Câte un gorbunov fugit din puşcărie după ce i-a făcut cu ochiul bolnav unui judecător cu suflet mare şi buzunare pe măsură... De fiecare dată ni se serveşte aceeaşi ciorbă reîncălzită, se caută scuze atât timp cât presa şi opinia publică fac valuri, după care totul se stinge şi aşteptăm următoarea crimă, următorul jaf armat, următorul par în cap. Şi vine rândul unei alte oi, că turma e mare...
Luând în discuţie ultimul jaf armat de la Braşov (şi îmi cer scuze că trebuie să fac şi eu referire la subiectul ăsta deja mult prea discutat), păi dacă miliţienii aveau o pregătire aşa cum scrie la carte, dacă se acţiona după nişte reguli elementare şi în baza unor chestiuni DINAINTE puse la punct, păi perimetrul în care s-a petrecut nefericitul incident ar fi trebuit înconjurat de miliţişti, jandarmi, comunitari şi alţi băieţi cu uniforme şi cagule la nici cinci minute după anunţarea evenimentului. Că doar Braşovul nu e de dimensiunile New York-ului... Dar atât timp cât purtătorul de caşchetă pe varful capului stă zece minute şi se scarpină sub cozoroc gândindu-se cam ce ar trebui să facă, aşa vor sta lucrurile multă vreme de acum încolo.
Aud la ştiri o chestie care, deşi e gravă, îmi stârneşte amuzamentul. În nu ştiu ce oraş, parcă în Calafat, un individ a jefuit o sală de jocuri înarmat cu un spray paralizant şi o şurubelniţă. Pe ecranul tv-ului scrie mare: „Jaf armat la Calafat”. Până să îmi dau seama care e faza de fapt, îmi imaginez că vreun scelerat adat buzna acolo cu o bazooka împrumutată de la Ciorogârla, a împuşcat vreo doi gambleri care îşi jucau ajutorul de şomaj la ruletă sau la păcănele, a luat fisele din casa de marcat şi două pachete de ţigări şi s-a făcut nevăzut. Până la urmă aflu că în loc de bazooka era o şurubelniţă, probabil în cruce (asta ne vor spune miliţiştii în urma anchetei). Aici şi presa exagerează fantastic... Mâine-poimâine o să vad la tv o vânzătoare din piaţa Dacia dând declaraţii în exclusivitate pe un post de televiziune: „Maică, a venit la mine şi m-a ameninţat că îmi dă în cap cu cheile de la Dacie dacă nu ii dau toţi banii din şorţ. A sărit în ajutor domnul de la taraba cu pepeni (n.a. - ce va fi ridicat la rangul de „eroul din Dacia”), dar nenorocitul l-a lovit cu brelocul peste faţă, el a căzut secerat, iar criminalul a luat toţi morcovii de pe tarabă şi s-a făcut nevăzut”. A doua zi, miliţienii vor aduce în faţa presei un urmărit general ieşit din puşcărie pentru a se trata de acnee la un salon de înfrumuseţare, suspectat că i-ar plăcea soteul de morcovi...

10 comentarii:

Răzvan Popa spunea...

Bine ati revenit printre noi, domnule.
Si scoate naibii prostia aia cu verificarea ca ma enerveaza cumplit

Mircea Valean spunea...

Gata, domnule, m-am conformat! Multumit? Si... bine v-am regasit!

Andreea spunea...

stiu ca am acumulat multe bile negre, dar bine graiesti :) sper sa ma revansez cumva, candva, pup

Mircea Valean spunea...

Trebuie sa vii sa mai iei din bile, ca nu mai am unde sa le pun :).

Il Padrino spunea...

Salve, signore!...combaţi bine...eşti acid da vezi să nu-ţi ia miliţiştii urma...că la asta se pricep unii de p-acolo....bafta pe mai departe!..
Una affetuosa stretta di mano şi să îţi fie bine!
Il Padrino

BrasovulTau spunea...

Buna ziua, Va contactam din partea ziarului "BrasovulTau". Am dori sa facem schimb de linkuri. Daca sunteti interesat, asteptam un raspuns, redactor Liana Adam

BrasovulTau spunea...

Buna ziua, Va contactam din partea ziarului "BrasovulTau". Am dori sa facem schimb de linkuri. Daca sunteti interesat, asteptam un raspuns, redactor Liana Adam

Anonim spunea...

Servus Mircea!
Nu pot decit sa ma alatur si eu "plutonului" de "bloguitori" de mai înainte care iti solicita o prezenta mai... constanta. Cit despre... "miliţişti" aşteptăm bancurile cu gorbunovi şi ciorogîrle...
Cele bune!
O săptămînă bună să ai!

Mircea Valean spunea...

Salutari Flavius, ma voi stradui sa postez constant. Sper sa pot tine ritmul :). Numai bine iti doresc!

Mircea Valean spunea...

Pt. Brasovul - desigur, cu cea mai mare placere.